28 Februarie 2025 – Fenomenul mamelor minore reprezintă o problemă socială și medicală majoră, atât în România, cât și în Uniunea Europeană. Sarcina în adolescență este adesea asociată cu lipsa educației sexuale, accesul limitat la metode contraceptive, sărăcia, tradițiile din anumite comunități, dar și lipsa sprijinului familial sau instituțional. Tinerele mame se confruntă cu multiple provocări, de la complicații medicale la excluziune socială și abandon școlar, ceea ce le afectează semnificativ viitorul și pe cel al copiilor lor.
Statistici care ar trebui să ne dea fiori
Potrivit unui studiu întocmit în anul 2024 de către Asociația „Salvați Copiii”, radiografia fenomenului mamelor adolescente la nivel mondial, european și național relevă următoarele: în fiecare an, aproximativ 21 de milioane de fete cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani din regiunile în curs de dezvoltare rămân însărcinate și aproximativ 12 milioane dintre ele nasc. Potrivit Indicelui anual privind sfârșitul copilăriei întocmit de „Salvați Copiii”, care compară cele mai recente date pentru 172 de țări și care evaluează unde sunt cei mai mulți și unde sunt cei mai puțini copii lipsiți de copilărie, România se confruntă cu un număr mai mare de nașteri în adolescență decât state precum Rwanda, Trinidad Tobago, Uzbekistan, Albania, Botswana, Burundi, India sau Mauritius.În ultimii 20 de ani, România a înregistrat constant cele mai multe cazuri de mame minore din Uniunea Europeană. În 2023, peste 14.000 de fete sub 18 ani au devenit mame, reprezentând aproape o treime din totalul mamelor minore din UE. Dintre acestea, 627 aveau sub 14 ani. Mai mult, recurența sarcinilor la adolescente reprezintă o circumstanță agravantă a fenomenului: în aceeași perioadă, 15 fete cu vârsta de 14 ani, 104 fete cu vârsta de 15 ani, 307 fete care aveau 16 ani au născut a doua oară, iar 21 de fete cu vârsta de 16 ani și 87 de fete cu vârsta de 17 ani au născut cel de-al treilea copil, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică.
Această situație a determinat Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale să atragă atenția Guvernului României că a devenit urgentă adoptarea unei strategii naționale pentru a asigura accesul la educație sexuală și consiliere privind sănătatea reproductivă pentru tinerele și adolescentele din țară.
Traumele mamelor minore
Potrivit studiului citat, mamele minore se confruntă cu traume multiple, atât fizice, cât și psihologice. Din punct de vedere medical, ele sunt expuse unui risc crescut de complicații în timpul sarcinii și nașterii, inclusiv nașteri premature și probleme de sănătate ale nou-născuților.Din perspectivă emoțională, multe dintre aceste fete suferă de depresie postnatală, anxietate și stigmatizare socială. În multe cazuri, ele sunt abandonate de familie sau de partener și trebuie să-și asume responsabilități mult prea mari pentru vârsta lor. În plus, majoritatea își întrerup studiile, ceea ce le reduce semnificativ șansele de a avea o carieră și o viață stabilă.
Iată doar câteva extrase din mărturiile participantelor la studiu, care sunt însă elocvente pentru a înțelege dimensiunea acestui fenomen.
„Habar n-am ce să iau ca să nu rămân gravidă. Știu doar chestii din astea cu „primele zile după ciclu”, dar nu știu exact câte zile, ca să termine afară, și să nu fie prea excitat”.
Nu, nu a folosit prezervativ ca n-are de unde să ia, că la noi e o singură farmacie și dacă se duce să ceară știe toată lumea. Prezervative are doar un băiat mai mare de aici din sat, care le ia de la oraș și le dă pe zece lei și mai și râde de cei care cumpără că vrea să știe el tot. El n-a cumpărat.
Nu m-am gândit că o să se întâmple. Era abia a treia oară în viața mea când am făcut sex, iar el a fost singurul meu partener. Pe cuvânt”. (Mamă, 16 ani)
„Simțeam că nu mai vreau să mă ridic din pat. Că nu mai pot să merg la școală. Că nu mai vreau să văd pe nimeni”. (Mamă, 17 ani)
„Am vrut să mă arunc în lac, aici lângă noi, că pur și simplu nu mai puteam, dar m-am gândit la viața copilului. M-am gândit și să-l las în spital, că poate are mai multe șanse în viață decât cu mine și, credeți-mă, dacă nu ar fi fost mama cu mine l-aș fi lăsat”. (Mamă, 16 ani)
Ce ar trebui făcut?
Este limpede pentru oricine că pentru a reduce numărul mamelor minore sunt necesare politici publice eficiente și programe de prevenire. Printre măsurile recomandate se numără: introducerea educației pentru sănătate în școli, care să includă informații despre contracepție, relații sănătoase și prevenirea abuzului, facilitarea accesului la metode contraceptive și servicii de planificare familială pentru adolescente, în special în mediile rurale și defavorizate, consiliere psihologică și sprijin social pentru tinerele mame, pentru a le ajuta să-și continue studiile și să depășească dificultățile emoționale, programe de sprijin parental și integrare socială, prin care adolescentele să beneficieze de ajutor financiar și profesional pentru a evita excluziunea socială.
Mai multe țări europene au implementat cu succes astfel de programe, precum „MSD for Mothers” în România și Republica Moldova sau „Incredible Years” în țări precum Irlanda, Danemarca și Suedia, care au contribuit la reducerea numărului de sarcini la minore prin educație și suport social.Este salutar, în acest context, demersul conjugat al Asociației Moașelor Independente și al Asociației Moașelor din România care au lansat de curând un Ghid pentru prevenirea (recurenței) sarcinilor la minore.
Potrivit autorilor, ghidul își propune să sprijine factorii de decizie, specialiștii și publicul larg în înțelegerea și combaterea acestei probleme de sănătate publică și a fost elaborat ca un răspuns la nevoile sutelor de mii de adolescenți care trăiesc cu teama unei sarcini nedorite, în umbra violenței de gen, ale copiilor care trec prin abuzuri sexuale și sunt apoi lipsiți de îngrijire și protecție din partea autorităților și, nu în ultimul rând, la nevoile sutelor de mii de fete, mame minore în prezent, care trăiesc maternitatea extrem de timpurie dintr-o obligație.
Trăim într-o epocă în care informația este accesibilă mai ușor decât oricând. Iar informarea justă și la timp este cheia soluționării acestei probleme, și nu numai. Este mult mai simplu și mai puțin costisitor să tratăm cauzele în loc de efecte. Dar pentru asta este nevoie de viziune, urmată de acțiune. Nu doar din partea autorităților, ci și a societății în ansamblul ei.
