02 Octombrie 2026   

M-am întâlnit la Bruxelles cu Dan Jorgensen și i-am prezentat propunerile concrete: programe care au funcționat deja la noi și care, cu sprijin european, pot ajunge la mult mai mulți tineri, familii și vârstnici.

 

Alături de mine au fost colegul meu social-democrat Victor Negrescu, vicepreședintele Parlamentului European, și delegația Comisiei pentru Muncă, Familie și Protecție Socială din Senatul României, pe care am invitat-o la Bruxelles: președintele comisiei Marius Humelnicu, senator Lucian Mărginean și senator Mircea Cristian Nicula.

 

Împreună, i-am înmânat comisarului o scrisoare cu 20 de propuneri concrete, aproape câte una pentru fiecare an de când România este în Uniunea Europeană.

 

În această scrisoare i-am cerut concret:

Fondurile europene să poată susține programele prin care statul garantează creditele tinerilor, așa cum au fost Family Start sau Prima Casă.

Locuințe construite sau închiriate de primării pentru profesori și medici, în orașele mici și în satele unde școlile și spitalele nu reușesc să angajeze personal.

Parteneriate public-private pentru a dezvolta cartiere noi, cu chirii accesibile pentru tineri, familii numeroase și persoane vulnerabile.

Credite garantate pentru extinderea locuinței, acolo unde familia are un teren.

Finanțare europeană pentru universități, pentru a construi cămine cu apartamente de două-trei camere, nu doar camere individuale, pentru ca și studenții cu familie să poată rămâne la studii.

Un fond de garantare a chiriilor, care să-i liniștească pe proprietari.

Extinderea programului „Lift pentru viață”, votat în unanimitate în Parlamentul României. Știm că aproape 4 milioane de oameni, mulți dintre ei în vârstă, trăiesc în blocuri fără ascensor, iar astăzi, oricât ar părea de absurd, fondurile europene nu pot finanța un lift.

 

Răspunsul comisarului m-a convins că suntem pe drumul cel bun. Toate țările pe care le-a vizitat până acum consideră locuirea o problemă uriașă. În multe țări, tinerii pleacă de la părinți abia pe la 30 de ani, nu pentru că vor, ci pentru că nu au unde, ori nu își pot permite. Criza îi lovește cel mai tare pe cei cu venituri mici, pe vârstnici, pe persoanele cu dizabilități și pe tinerii care încă nu au apucat să-și înceapă viața.

 

Comisarul a recunoscut faptul că banii publici nu pot acoperi toate nevoile, dar că acestea trebuie folosite exact acolo unde fac diferența: pentru cei vulnerabili, pentru locuințe sociale, pentru tineri, pentru renovări. Ne-a asigurat că adună exemple de birocrație și reguli de autorizare care fac construcția prea scumpă, inclusiv reguli europene, tocmai pentru a simplifica acest proces.